Ask and answer

1. Ce speli prima data la dus ? Fata.

2. Care e culoarea ta de helanca preferata ? Neagra.

3. Iti place cafeaua ? Nu.

4. Sunt parintii tai stricti ? Doar cand vor.

5. Cum te simti acum ? Plictisita.

6. Care e ultima litera din numele persoanei de care esti indragostita ? Sssa spun? Mai bine nu.

7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut? Un cosmar. Nici nu vreau sa-mi amintesc.

8. Ai putea manca o luna intreaga felul tau de mancare preferat fara sa te saturi de el ? M-as satura cu 1 zi inainte sa se implineasca 1 luna.

9. De ce ai pofta puternica acum ? Ciocolata calda.

10. La ce te gandesti cand auzi cuvantul ” varza” ? La pitipoance.

11. Ai numarat vreodata pana la 1000 ? N-am avut rabdare.

12. Musti sau lingi inghetata? E treaba mea.

13. Folosesti emoticoane? Da, da.

14. Cate dormitoare are casa ta? Doua.

15. Ai cunoscut vreodata o celebritate ? Nu chiar.

16. Iti place branza ? Da.

17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedata ? Zero – Ingerul meu

18. Cate tari ai vizitat ? Niciuna.

19. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul ? Cu prima ocazie! Si nu glumesc.

20. Ai lua masa cu George W. Bush ? Daca ar insista, cu placere.

21. E ceva stralucitor in camera ta? Aparatul meu dentar =))

22. Inchiriezi filme? Nu. Le downloadez !!

23. Unde vei merge sambata asta? Niciunde.

24. La cat te trezesti maine? La 7. :-s

25. Iti place muzica ? DA.

26. Ai mers cu trenul ? Nu inca.

27. Ce zi a saptamanii e? Luni.

28. Ce face maine prietena ta cea mai buna? Invata.

29. Ai vazut filmul The butterly effect ? Nu

30. Ai parul ondulat ? Un pic.

31. Cand ai plans ultima data ? IDK

32. Ai intrat intr-un zid? Nu. Dar intr-o usa, da.

33. Anotimpul preferat? Vara

34. Adormi cu televizorul deschis? Nu.

35. Ai baut vreodata alcool direct din sticla? Da.

36. Crezi ca esti batrana? Sunt doar matura.

37. Ti-e frica de intuneric? De intuneric, nu. De ce se poate ascunde in spatele intunericului, da.

38. Iti place viata ta momentan? Nu.

41. Bati in lemn? Da.

39. Ai o vedere buna? Am o vedere normala.

40. Poti sa faci hula hoop? WTF?!

41. Unde sunt parintii tai? Care pe unde apuca.

 

42. Ai fost vreodata sarutata in ploaie? Da..

43. Care e urmatorul CD pe care il vei cumpara? Nu cred ca voi cumpara.

44. Ai intrat intr-o incapere pe fereastra vreodata ? Nu inca.

45. Ce ai cumparat ultima data ? Paine, oua.

46. Cat de des vorbesti la telefon ? În fiecare zi.

47. Folosesti betisoare chinezesti? Nu.

48. Ierti prea mult? Poate.

49. Detii o arma? Da. Cuvintele sunt cea mai buna arma.

50. Ai fost vreodata intr-un castel ? Nu..

51. Iti place parul tau? Cateodata

52. Iti place de tine? Nu mereu.

 

Live your life.

Traieste fiecare zi ca si cum ar fi prima din restul vietii tale. Traieste fiecare moment la intensitate maxima. Nu te gandi la ziua de maine si nici la cele ce vor veni. Bucura-te de fiecare clipa si fiecare gest neinsemnat. Amintirile sunt hrana sufletului. Incearca sa pastrezi in memorie cele mai frumoase minute si sa le devorezi atunci cand simti ca nimic nu te mai poate inveseli. Daca viata nu iti ofera tot ce doresti, nu te panica. Priveste totul ca pe o scara si urca treapta cu treapta, pas cu pas. Niciodata nu te compara cu cei mai buni decat tine pentru ca intotdeauna iti va parea ca nu esti indeajuns de bun. Nu te compara cu cei mai slabi decat tine, pentru ca astfel nu vei putea evolua. Este de ajuns sa te compari cu tine insuti. Chiar daca ti se pare ca nu ai facut nimic notabil in ziua ce tocmai a trecut, gandeste-te ca pana si cea mai mica informatie primita te-a facut mai intelept decat ieri.

Nu stiu ce m-a apucat azi, s-a revoltat ceva in mine. In fiecare zi aud persoane care amana lucruri ce le-ar putea face fericite. Cariera a inceput sa fie ceva ce pune stapanire pe intreaga personalitate a unui om, care ii acapareaza timpul si care il face sa uite de faptul ca viata este data pentru a fi traita. Multi nu mai pot scapa din cercul vicios oferit de locul de munca / invatat si familie, uitand ca timpul se scurge si viata trece pe langa ei. Daca te regasesti in descriere, opreste-te si intreaba-te: daca ai fi fost o planta sau un animal, nu e asa ca ti-ai fi dorit din rasputeri sa fi un om? Din fericire, ai aceasta oportunitate. De ce nu o folosesti?

Unii se cred nefericiti. Poate ca sunt exemple extreme dar am auzit oameni care se plang ca nu au incaltari noi sau la moda. Te-ai gandit vreodata ca sunt unii oameni care nu au picioare, dar care nu se plang? Ai vazut vreodata un om bolnav de cancer, un om pe patul de moarte? Ai sesizat pofta lui de viata? Asa ar trebui sa fim cu totii. Niste fiinte care isi traiesc din plin si momentele bune dar si cele mai putin bune. Problemele si greutatile fac parte din viata noastra. Fara ele, viata ar fi prea monotona si ne-am plictisi groaznic. Fiecare obstacol este acolo pentru a fi trecut si fiecare impas depasit te face mai experimentat, mai puternic.

De ce apreciezi ceva doar atunci cand esti pe cale sa-l pierzi sau cand l-ai pierdut deja? De ce apreciem sanatatea doar atunci cand suntem bolnavi? Din acelasi motiv pentru care apreciem un om la adevarata lui valoare doar dupa ce nu mai este printre noi. Pentru ca amanam momentul. Pentru ca evitam sa ne expunem sentimentele.

Fixeaza-ti obiective si gandeste-te ca nimic nu e imposibil. Traieste viata asa cum simti, respecta-ti propriile reguli si bucura-te de fiecare secunda.

“Yesterday is history, tomorrow is mistery, today is a gift.”

 

Yours, Larisa.

 

Zidul meu

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa simt amalgamul de sentimente care acum ma copleseste. Nu am crezut niciodata ca eu, fata puternica si mereu rationala, voi ajunge sa ma indoiesc de propriile actiuni, ca voi deveni asa influentabila, slabita de ganduri si macinata de aceleasi intrebari retorice. Simt ca o iau razna. Nu mai am nicio motivatie pentru a continua lupta, pentru a continua sa cladesc ziduri care, mai devreme sau mai tarziu, vor fi daramate. Stau si ma gandesc. Doar atat mai pot face. Gandesc la timpul pe care l-am folosit in scopul construirii a ceea ce urma sa fie un zid durabil. Nu am investit bani in constructia lui. Am investit timp, speranta, incredere, m-am daruit complet pentru a face totul ca la carte. Am intampinat greutati peste care am trecut investind mai mult si mai mult. Cea mai fericita zi din viata mea a fost atunci cand am reusit sa finalizez. A fost ziua in care am privit fericita la maretia zidului, ziua in care eforturile mele erau rasplatite. Au fost oameni care m-au felicitat pentru reusita dar si altii care, din diferite motive, au incercat sa imi arate faptul ca orice zid, oricat de puternic, va putea fi doborat intr-o zi. Insa nu am luat in seama parerile lor. Am continuat sa ma bucur si sa ma mandresc cu constructia mea. Parea de neclintit. Totul era la locul lui. Fiecare caramida era asezata cu o precizie milimetrica, dovada a eforturilor depuse. Totul era aproape de perfectiune si nu trecea nicio zi in care sa nu tremur de emotie la gandul ca reusisem totul prin propriile forte. Eram sigura ca zidul ma va proteja de orice obstacol. Dar cum in viata totul este relativ, la fel s-a dovedit si zidul meu. “Zidul meu” a inceput sa aiba fisuri. Cu fiecare zi, zidul incepea sa cedeze. Caramizile cadeau una cate una. Eram nedumerita. Nu stiam, si nici acum nu stiu, de ce constructia mea se prabusea. Poate din cauza ploii sau a soarelui prea puternic. Poate au fost oameni care, din diferite motive, au lovit zidul in perioada cand el era vulnerabil, cand cimentul de sentimente nu era inca solidificat. Poate ca era vina mea. Poate ca investisem prea putin. Speriata si surprinsa, am incercat sa il renovez. Fara a sta pe ganduri, am inceput sa reinvestesc sentimente. Chiar daca eram puternica, nu imi puteam imagina ca zidul avea fisuri. Tristetea facea ca trairile mele sa slabeasca din intensitate. Lacrimile incepeau sa apara si zidul era din ce in ce mai mic. Intr-un moment de slabiciune, am renuntat. A fost momentul in care am inceput sa cred ca oricat as lucra, totul avea sa se prabuseasca, ca trebuie sa invat sa traiesc fara zidul care, desi construit cu multa munca, a cedat. Parea cea mai usoara cale. Mai tarziu am realizat ca usurinta era doar in luarea deciziei, nu si in punerea ei in practica. Imi era dor de constructia mea, de zilele in care ma simteam protejata langa ea, de zilele in care eram fericita. Am ajuns la concluzia ca nu regret multitudinea de sentimente investite. Nu regret nicio clipa de munca sau efortul depus. Regret doar ca zidul meu s-a prabusit si regret ca inca nu am reusit sa aflu ce a dus la prabusirea lui. Sunt lipsita de vlaga. Simt ca nu pot face altceva. Nu pot sa ma gandesc la altceva. Cand incerc sa fac asta, singurul lucru care imi apare in minte sunt ultimele caramizi ramase intr-o ordine haotica in locul unde, cu ceva timp in urma, se inalta mareata constructie… zidul meu.

Yours, Larisa.

Cunoasterea

Cunoasterea reprezinta modul fiecarui individ de a-si cladi propria personalitate. A cunoaste inseamna vointa fiecaruia de a descoperi lucruri noi, iar asta conduce, inevitabil, la evolutia pe toate planurile.

In primul rand, este necesar a te cunoaste pe tine insuti pentru a putea face fata cu brio diverselor provocari aduse de viata. Este important a-ti cunoaste limitele pentru a incerca intotdeauna sa le depasesti. Cunoasterea anumitor obiective va duce mai rapid la indeplinirea acestora. La fel se intampla si cu visele, care, odata cunoscute si stabilite, sunt mai usor realizabile.

In al doilea rand, cunoasterea trebuie perceputa ca pe un mod sigur prin care iti poti creea sau mentine aproape fiinte dragi. Dezvaluirea partilor tale ascunse ajuta la cunoasterea ta si reprezinta o baza solida pentru instalarea unui sentiment de incredere reciproca. In opinia mea, cel mai usor mijloc de cunoastere o reprezinta comunicarea, fara de care expunerea gandurilor si principiilor nu ar fi posibila.

Afirmatia lui Nichita Stanescu “A avea un ideal inseamna a avea o oglinda” consta in paralelismul dintre idealul unui om obisnuit si o oglinda, obiect ce intotdeauna prezinta lucrurile asa cum sunt. A avea un ideal inseamna a-ti canaliza energia catre anumite teluri iar pentru a-ti dezvolta propriile scopuri trebuie sa iti cunosti nevoile, dorintele, visele.

 In concluzie, nimic nu este posibil fara cunoastere si, chiar daca, cu timpul, cunoasterea propriei persoane sau a celor din jur se aprofundeaza, ea nu va putea fi niciodata atinsa in intregime pentru ca este ceva relativ si ar insemna, in acelasi timp, stoparea evolutiei.

Yours, Larisa.

Legenda

“Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!

Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia, cea mereu bosumflata si neinteresata… Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna, in realitate, se ascunsese dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta, Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind spre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta statea cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti:  Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase cand, deodata, auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”

Yours, Larisa.

O nota mai vesela

 

Soarele straluceste. Dupa multa asteptare a sosit primavara, anotimpul in care oamenii par mai fericiti si cu mai putine griji. Acum totul are alta forma. Florile imbraca gradinile iar parcul pare mai primitor ca niciodata. Este sambata, ziua mea preferata din saptamana. Nici ca se putea mai bine! Pofta de viata apare pe nesimtite!

“Trebuie sa fac ceva diferit azi…”  Si cum, de regula, exista 3 variante (50-50, intreaba publicul si suna un prieten), o aleg pe ultima. Am nevoie de o plimbare, de o evadare din rutina zilnica. Instant ca nessu’, hotaram sa dam o tura prin parc si sa ne intindem oasele la un tenis. De cand am asteptat asta! E ca o portie sanatoasa de viata!

Yours, Larisa.

Ganduri

 

Fara introducere.

Cuprins: Nu stiu de ce dar am impresia ca imi pierd viata degeaba. Pur si simplu, fiecare zi trece ca si cum n-ar fi fost, nu ramane aproape nimic memorabil in spate. Dimineata sunt la scoala, cand vin acasa trag un pui de somn, ore bune la calculator si noaptea iar somn. Iar chestia asta se repeta zilnic, mai putin in week-end, atunci cand scoatem din ecuatie scoala si plictiseala se dubleaza.

Nu stiu ce as vrea sa fac. Cu siguranta stiu ca as vrea o schimbare. Cateodata as fi vrut sa traiesc in alta perioada, atunci cand parintii nostri au fost adolescenti, spre exemplu. Atunci nu calculatoarele ne stapaneau viata, cum se intampla acum. E adevarat ca accesul la informatia de tot felul era diminuat si nu la un click departare, dar exista comunicarea. Daca nu stiai o reteta, intrebai pe vecina. Prietenii te asteptau afara si nu in spatele unui ecran. Tot ce se intampla atunci pare mai natural, mai firesc…

A venit primavara! Pentru copiii de atunci era un prilej de mare bucurie. Pentru cei de acum nu conteaza anotimpul pentru ca in fata calculatorului nu ploua, nu e soare si nici nu bate vantul. Mai e putin “curent” atunci cand vin parintii si incep sa “turuie”, spunand ca atat sedentarism nu face bine organismului. Dar cine ii aude? Suntem asa captivati de ce facem incat nu retinem nici 5% din ce spun ei. Si asta din cauza ca efectele nu sunt imediate ci le vom suporta in timp.

Fara incheiere.

Concluzie: Dupa ce am recitit post-ul am descoperit ca eu nu fac nimic in a schimba ceva si ca dorinta mea de a fi trait in alta perioada poate fi perceputa ca o scuza. Chiar daca reflectez asupra anumitor lucruri, insusi faptul ca scriu acest blog nu duce la nicio schimbare. Folosindu-ma de o alta scuza, as putea spune ca am vrut sa impartasesc aceste lucruri cu voi, cititorii. Dar revenind la schimbare, cred ca era mai bine daca ne intalneam si vorbeam liber despre lucrurile scrise aici si nu numai. Ar fi fost ceva mai natural. Nu credeti?

Yours, Larisa.

Senzatii tari

Un clasic in viata spune ca nu simti iarna daca nu mananci putina zapada. Asa ca azi, cu riscul de a pierde meciul lui Rafa, cu riscul de a ingheta ca tipul din Titanic (ma laud si eu ca am reusit sa vad filmul cap-coada) si cu riscul de a ma imbolnavi (sa nu ne bucuram inca), m-am lasat convinsa de ideea unei plimbari in parc. Luam si sania! Zis si facut… pana la un punct. Punctul culminant. Eu pe sanie?! Singura? No way! (aveam si eu nevoie de cineva pe care sa cad, pana la urma, no?)… Eram sigura ca o sa cadem. Si, ca de obicei, eu am dreptate. Am cazut de 2 ori. Una peste alta (mai bine zis, unu peste altu’) a fost misto!

Desigur, au fost si “experti” (a se traduce “nebuni”), care s-au aventurat singuri. Mai rau decat copiii aia inconstienti care treceau la milimetru distanta de copaci  Enjoy!

sledges racing – titlul spune tot

P.S.: Daca nu credeam ca am noroc, azi am descoperit contrariul. Nu merg videourile in care am cazut. Thanks God !!

Yours, Larisa.

^^ I’m still alive !

Hello! Nu am mai scris de ceva timp. Am fost destul de busy si fara inspiratie saptamanile astea. Promit ca o sa ma revansez in vacanta de Craciun. Pana atunci va las cu o melodie care m-a captivat de la prima auditie. Mainile sus pentru VOLLTAAAJJJ !!  (ce “lame” suna…)

….. d[-_-]b …..

Spune-mi in ce ma lasi sa cred
Spune-mi ca m-am nascut sa pierd
Spune-mi ca n-am voie sa-ncerc
F.U.C.K.  U !!!

Yours, Larisa.

Fii voluntar !

“Ajuta-ma sa imi prind visul!”
Campanie realizata de echipa Hellou! cu sprijinul BYP (Beyond Youth Potential) pentru promovarea voluntariatului social.
Inscrie-te si tu pe hellouteam.wordpress.com

Yours, Larisa.